Eu, mă-mbăt cu ploi,
Nu cer piatra lunii din cer.
Eu, mă-mbăt cu timp, uneori
Ca un fluviu nins de flori.
Eu, eu râd și plâng
Să uit câte ziduri mă strâng
Simt că voi plăti mai târziu
Tot ce uit și tot ce știu
Și aud cum bat..
Clopote albe, clopote negre
Timp de Rai și Iad, în ființa mea
Clopote albe, clopote negre
Amintindu-mi mult, tot ce-mi sunt..
Și aș vrea……
Sunt înger de-o zi, mă-mbăt cu minunea de a fi.
Simt că voi afla eu cumva
Cum să sparg oglinda rea,
Și aud cum bat..
Clopote albe, clopote negre
Timp de Rai și Iad, în ființa mea..
Clopote albe, clopote negre
Amintindu-mi mult, tot ce nu sunt..
Și aș vrea…
Ce straniu Zeu e în cupa mea cu vin,
Ce sunt, ce vreau, de unde vin
Cui sunt datoare pentru ce am luat
Mi-a fost dat să tot aud cum bat:
Clopote albe, clopote negre
Timp de Rai și Iad, în ființa mea..
Clopote albe, clopote negre
Amintindu-mi mult, tot ce nu sunt..
Și aș vrea..
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și a ființei umane, oscilând între bine și rău, Rai și Iad. Este o meditație asupra identității, a datoriei și a căutării de sine într-o lume complexă.