De-aş ajunge cea mai mare slavă pământească,
În zadar dacă voi pierde slava cea cerească!
Ce folos, ce folos: slavă, fără de Hristos?!
De-aş avea toţi banii lumii să-mi stea-n mână arginţii,
În zadar, dacă-mi lipseşte aurul credinţei!
Ce folos, ce folos: aur, fără de Hristos?!
De-aş şti toată-nţelepciunea câtă e sub soare,
În zadar, dacă voi pierde pe cea mântuitoare!
Ce folos, ce folos: minte, fără de Hristos?!
De-aş fi omul cel mai mare de pe lumea toată,
În zadar, dacă mă-nfrânge pofta desfrânată!
Ce folos, ce folos: tânăr, fără de Hristos?!
De-aş cuprinde tot pământul, tot, al meu să fie,
În zadar, dacă voi pierde viaţa-n veşnicie!
Ce folos, ce folos, viaţa fără Hristos?!
Ce folos, ce folos, viaţa fără Hristos?!
Sensul versurilor
Piesa subliniază inutilitatea bogățiilor și a realizărilor lumești fără credință în Hristos. Mesajul central este că valorile spirituale și mântuirea sunt mai importante decât orice bun material sau statut social.