O, cât am așteptat-o!
O, cât am așteptat-o!
Cu câtă trudnică râvnă,
Cu câtă dureroasă credință,
Mereu drept, în picioare,
Bătut peste ochi,
Schingiuit,
De câte ori, mereu drept, în picioare,
Pentru ea n-am murit!
Pentru ca, într-o dimineață spălată cu lacrimi,
S-o găsesc scheunându-mi la ușă,
Pe ea,
Mult râvnita,
Îndelung așteptata
Libertatea.
Am strâns-o la piept printre răni,
Am încălzit-o lângă buretele cu otravă
Și am plâns peste ea lacrimi de bucurie
Ca pentru nemurire.
Dar fiara,
Căci ea era,
Ca un vis viu mi-a intrat în casă,
În așternut,
Și, pe lângă buretele îmbibat cu otravă
De sub coasta știută,
Mi s-a prelins în piept,
Și acum,
Cu nemiloase gheare,
Îmi zgârie inima,
Ca o piatră roșie ponce,
Îngenunchindu-mă
Pentru întâia oară.
O, și cât am așteptat-o!
Mereu drept, în picioare,
De câte ori
Pentru ea n-am murit!
Sensul versurilor
Piesa descrie așteptarea îndelungată a libertății, care, odată obținută, se dovedește a fi o sursă de suferință și dezamăgire. Libertatea mult visată se transformă într-o fiară care îl rănește profund, lăsându-l îngenuncheat și deziluzionat.