Peste deal frunză rotundă
Nu-i hârtie să-mi ajungă
Să-i scriu carte mândruței
Că mi-i dor să-i văd ochii.
Dacă-n sat cu mine-ar fi
Carte nu ne-ar trebui
Și ne-ar gura și ochii
Pă unde ne-am întâlni.
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face
Fă-mă-n mică păsărea
Să zbor ziua și noaptea
Să trec dealu’ la mândra.
Câte doruri ai dori
Nu-s ca focu’ inimii.
Câte doruri întâlnești
Nu-i ca doru’ când iubești.
Câte doruri ai dori
Nu-s ca focu’ inimii.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unui îndrăgostit pentru persoana iubită. Natura este martoră și complice a acestui sentiment, iar transformarea în pasăre simbolizează dorința de a depăși orice obstacol pentru a ajunge la persoana dragă.