Duce-m-aș cu luna-n nor
Numa’ de mândra mi-i dor
Duce-m-aș cu luna-n stele
Numa’ de mândra mi-i jele.
Duce-m-aș, nu știu drumu’
Da’ m-a-nvăța urâtu’
Duce-m-aș, nu știu cărarea
Da’ m-a-nvăța supărarea.
Du-te dor în țări pustii
La mine să nu mai zii.
Du-te dor ca și negura
Nu lăsa la mine ura.
Supărarea și doru’
La multe duce omu’.
Și la bune și la rele
Și la câte-s pă sub stele.
Și la rele și la bune
Și la câte-s Doamne-n lume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și supărarea, căutând alinare în natură și sperând la vremuri mai bune. Vorbește despre cum suferința poate schimba omul, dar și despre acceptarea destinului.