Pars Atra – Deus Meus

Preoți antici, voind să ne manipuleze,
Au vrut ca prin religie să ne controleze.
Au abuzat inteligent de slăbiciunile noastre,
Adică frica omului de ceea ce nu cunoaște.
Biserici, profeți, clerici, farisei,
Ne-au modelat pe toți după cum au vrut ei.
Adoptăm Dumnezei pe care-i adorăm,
Refuzăm să cercetăm, preferăm să ignorăm.
Fară a ne pune măcar un semn de întrebare,
Punem speranțele în forțe supranaturale.
Divinizăm icoane la care ne-nchinăm,
La care-o judecată-ntunecată căutăm.
Lumină divin-având deliruri onirice,
Exorcizăm în ritualuri mistice
Indivizi nuferinzi de boli neuropsihice.

Refren [x2]:
Cred că eu sunt Dumnezeul meu și mai ales
Nu cred că suntem singuri în acest univers.
Nu vreau să schimb mentalități, nu vreau să schimb idei.
Am ales să cred în mine, tu poți să crezi ce vrei!

Multe minți defecte promovează concepte,
Viziuni despre viață ce se vor a fi perfecte.
Există multe culte oculte, secrete,
Diverse secte cu diferite percepte,
Având o simbolistică mistică, specifică,
Având la bază răul pe care îl amplifică.
Ademenesc adepți pe care-i recrutează,
Găsesc minți naive și le influențează,
Le inoculează virusuri psihologice, apoi le controlează.
Ei sunt pionii ce devin manipulați, indoctrinați până-n oase
Ce-s tatuați în ceafă cu câte trei de șase,
Căutând să șocheze, să creeze panică.
Au conceput, se pare, o Biblie satanică,
În ceremonii macabre sunt gata să omoare,
Sacrifică animale sau chiar ființe umane!

Refren [x2]:
Cred că eu sunt Dumnezeul meu și mai ales
Nu cred că suntem singuri în acest univers.
Nu vreau să schimb mentalități, nu vreau să schimb idei.
Am ales să cred în mine, tu poți să crezi ce vrei!

Poți să crezi ce vrei, da’ nu-mi da mie pilde,
Orice-ai zice, știu că de mine depinde.
Am puterea să cred în puterile mele,
Am voința să vreau să nu depind de ele,
De religii construite pe simple cuvinte,
Pentru mine fără sens, dar pline de-nțeles
Pentru cine e dispus să le mai creadă încă.
Încă nu știm de ce, nu știm unde sau când,
Nu știm care-i scopul nostru pe Pământ.
Nu știm nimic, deși avem impresia c-ar fi invers,
Infimi și efemeri într-un univers imens,
Infimi și efemeri într-un univers imens!

Refren [x2]:
Cred că eu sunt Dumnezeul meu și mai ales
Nu cred că suntem singuri în acest univers.
Nu vreau să schimb mentalități, nu vreau să schimb idei.
Am ales să cred în mine, tu poți să crezi ce vrei!

Sensul versurilor

Piesa exprimă o critică la adresa instituțiilor religioase și a manipulării prin credință. Refuză dogmele și îndeamnă la gândire independentă, afirmând că fiecare individ este propriul său 'Dumnezeu' și are dreptul să creadă ce dorește.

Lasă un comentariu