Trezește-te, ridică-te, încet respiră
Du-te la muncă
Muncește 12 ore, transpiră!
E-o lume senilă, prea plină
De oameni ca tine care
Ar face orice pentru putere; păi atunci trage-ți de fiare!!!
Mi se pare mie sau chiar seamănă a comedie..!?
Când totul e lipsit de orice fel de strategie..
Ca-n pușcărie, nimic nu mă mai sperie.. și mor
Am dinții strânși, privirea rece pentru c-aveți sufletul gol!
Nu mai există sentimente ci doar false zâmbete și cântece
Nu mai există oameni ci doar diavoli în pântece!
Nu există regrete, decât prietenii analfabete..
Nu mai există cornete decât perete, lunete și baionete!
Prea mici într-o lume mare suntem
Prea multe vrem..
Și nu putem s-avem!
Degeaba ne ferim, cu mâna-ntinsă tot cerșim!
Ce văd, ce simt, tot ce ating mă umple de venin
Și mă doboară ca un robinet luat în dinți în plin..!
2x REFREN: Privesc în urma mea, văd
Oameni râzând
Lacrimile sunt parcă spulberate de vânt..
Când plâng, mă rog la Dumnezeu mereu
Și-l întreb: oare nu vezi ce văd și eu?
Trăiește dacă poți lipsit de speranțe
E riscant ca o ruletă rusească jucată cu 6 gloanțe!
Mi se taie respirația..
Încep să obosesc să vă vorbesc despre ce văd
În jurul meu mai bine orbesc!
Diferențele sociale (materiale)
Crează antipatie
Nu-i nici măcar un pas în viață de la extaz la agonie!
Ne pierdem într-un ocean plin de rechini
Și fierbem
Oricum în lupta noastră cu destinul pierdem!!!
Îți intră-n oase teama
Și fără să-ți dai seama devii
La fel ca ceilalți oameni fără suflet încă vii!
Călcați în picioare ca niște animale frumosul
Și transformați totul în ploaie
Declanșând atâtea războaie!
Se-ntunecă totul, vine potopul
Dar nu mă sperie
Am văzut atâtea războaie, victime: 11 septembrie!
Închid ochii. nu-mi curg lacrimi..
Ce-ar mai fi de spus
Când tot noi oameni fără suflet l-am crucificat pe Iisus!?!
4x REFREN: Privesc în urma mea, văd
Oameni râzând
Lacrimile sunt parcă spulberate de vânt..
Când plâng, mă rog la Dumnezeu mereu
Și-l întreb: oare nu vezi ce văd și eu?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o deziluzie profundă față de societate și de lipsa de umanitate. Vorbitorul vede ipocrizia, suferința și pierderea speranței în jur, simțindu-se neputincios în fața acestui tablou sumbru. Refrenul repetat subliniază sentimentul de alienare și întrebarea adresată divinității cu privire la indiferența față de această realitate.