Stau într-o cameră
Făcută numai din pereți mari și albi
În hol
Sunt oameni care se uită
Prin geamul ușii
Ei știu exact de ce suntem aici.
Nu te uita în sus
Lasă-i să creadă
Că nu există alt loc
În care ai prefera să fii.
Ești mereu pe ecran
Pentru cei care vor să se uite și să învețe
Nu știai până acum?
Nu te poți întoarce
Pentru că acest drum e singurul pe care-l vei avea.
Și e evident că mori, mori
Dovada vie că camera video minte
Și o, o deschide larg, căci e noaptea ta
Asa că zâmbește căci vei ieși cu stil
Vei ieși cu stil.
Dacă m-ai lăsa aș putea
Ți-aș arăta cum să-ți construiești garduri,
Să pui restricții.
Separat de lume.
Lupta constantă pe care urăști să o duci,
Doar dă vina pe lumina reflectoarelor.
Nu te uita în sus
Lasă-i să creadă
Că nu există alt loc
În care ai prefera să fii.
Acum nu te poți întoarce
Pentru că acesta e singurul drum pe care-l vei avea.
Și e evident că mori, mori
Dovada vie că camera video minte
Și o, o deschide larg, căci e noaptea ta
Asa că zâmbește căci vei ieși cu stil
Vei ieși cu stil.
Da, da, o ceri
Cu fiecare gură de aer pe care o respiri
Doar respiră.
Da, da, ești în dezordine
Faci toată această vorbărie
Așa că să te vedem intrând
Am spus să te vedem intrând.
Da, da, ești în dezordine
Faci toată această vorbărie
Așa că să te vedem intrând
Am spus să te vedem intrând.
Și e evident că mori, mori
Dovada vie că camera video minte
Și o, o deschide larg, căci e noaptea ta
Asa că zâmbește căci vei ieși cu stil
Vei ieși cu stil.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta unei persoane cu controlul și percepția publică. Subiectul se simte captiv, forțat să mențină o aparență, în timp ce se confruntă cu o moarte simbolică sau reală sub lumina reflectoarelor.