Și când plouă în partea asta a orașului
Atinge totul
Doar spune-o încă o dată și serios
Nu ne scapă nimica
Ți-ai făcut un pat pe fundul
Cellei mai negre găuri
Și te-ai convins
Că nu acesta este motivul pentru care nu mai vezi soarele.
Și nu (oh) cum ai putut să o faci?
(oh eu) nu am văzut-o venind
(nu oh) îmi trebuie un sfârșit
Așa că de ce nu poți sta
Până îmi explici.
Și când plouă
Întotdeauna găsești o scăpare
Fugind
De toți cei care te iubesc
De tot
Ți-ai făcut un pat pe fundul
Cellei mai negre găuri
Și ai să dormi până în Mai
O să spui că nu vrei să mai vezi soarele niciodată.
Și nu (oh) cum ai putut să o faci?
(oh eu) nu am văzut-o venind
(nu oh) îmi trebuie un sfârșit
Așa că de ce nu poți sta
Până îmi explici.
(Explică-ți partea, Ia partea mea)
Ia aceste șanse pentru a întoarce totul
Ia aceste șanse vom reuși cumva
Și ia aceste șanse și întoarce totul
Doar întoarce totul.
Și nu (oh) cum ai putut să o faci?
(oh eu) nu am văzut-o venind
nu (oh) cum ai putut să o faci?
(oh eu) nu am văzut-o venind
nu (oh) cum ai putut să o faci?
(oh eu) nu am văzut-o venind
(nu oh) îmi trebuie un sfârșit
Așa că de ce nu poți sta
Până îmi explici.
Poți să-ți iei cât timp vrei, poți să iei din timpul meu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de depresie și evadare, în care protagonistul se retrage într-un loc întunecat și refuză să mai vadă lumina. Refrenul repetă întrebarea "cum ai putut să o faci?", sugerând un sentiment de neînțelegere și durere față de o acțiune sau decizie a protagonistului.