Ion Caraion – Glossa Parcă Tu
Ți-aș întinde părul pe iarbă / și m-ar năvăli apele, / ți-ar luneca pleoapele-n fântână … →
Ți-aș întinde părul pe iarbă / și m-ar năvăli apele, / ți-ar luneca pleoapele-n fântână … →
S-a oprit „nu-mă-mai-joc”, singurul, / pe-o mână de copil, pe-un obraz / de la mijlocul … →
Puritatea din colind, / florile dalbe, flori de măr, / înviară-ntr-adevăr / înc-odată. Înc-odată! / … →
Când va începe întunericul să se facă mai mare decât / lumina, mă reîntorc. / … →
Improvizați o aspirație între umerii căreia / să așezăm un cântec de-a ninsoarea cerbilor. / … →
Ești peștera vie, mirarea, / vânatul care se coace la focul meu ud / sau … →
Sunt piatra care se rostogolește. / Am fost la bâlciul prorocirilor și / m-am tăvălit … →
Femeile făceau semne și plecau mai departe. / Nu am ieșit să târgui aureole. / … →
Nimeni nu-ți descoperă nimic, tu singur / descoperi minunile în care poți crede. / Toate … →
Somnule, depui toată biografia mării / pe-o umbră de om / al cui vas ești … →