Ion Caraion – Picături de Ploaie
Ultima lume. / Stau / ca într-o piersică din care / oboseala / scoate în … →
Ultima lume. / Stau / ca într-o piersică din care / oboseala / scoate în … →
Un carusel de amfore / pe lac toamnă / acest arbore a fost femeie / … →
Copacii de aici au învățat sculptura / de la zeii genezei. / Ei nu se … →
Toamna își lăsă oboseala în palme și se uita la ea. / Piersicile o ascultau, … →
Am furat, să mă joc. / N-am ajuns la fructul neîntâmplat. / Nu-i nicio fântână … →
Umblam cu capul târâș la picioare / și capul îmi zornăia printre pietre / și … →
De jur împrejurul fiecărui cuvânt / Limbile râd și stau în patru labe / Limbile … →
Și-acum, și-acum ca-n prima dimineață / arunc bandajul rece de la gât, / dar scol … →
Vântul – fratele cailor și-al rândunelelor – / ne prorocise: / apărați bani ruginiți. / … →
S-au întrecut / vântul haihui și soarele mut, / în liniștea trează, / s-aștearnă ici-acolo … →