Ion Caraion – Preludiu
Mă trag la mine simplu ca-ntr-un scrin / de timp, în care marea-ntreagă-a deșertat / … →
Mă trag la mine simplu ca-ntr-un scrin / de timp, în care marea-ntreagă-a deșertat / … →
Silueta copacilor care secase – / Aerodromul ca un trup cadaveric – / Ne părăsește … →
S-asculți timpul din fructele de fier ale gutuilor / care scandează-n plantații de pliscuri / … →
Doamne, te iert… / Voi faceți parte / dintr-o lume din care eu am plecat. … →
Înlăuntrul pământului / ca și înlăuntrul omului / culorile pietrelor / seamănă cu măruntaiele pomului … →
Erau semne, o ceață / era-n fața ochilor azi-dimineață / Mein Gott! Meine Frau! / … →
Trenul tristeții / târâie de-a-ndoasele vălătucuri de nori / și zăbranice sfâșiate / pe oglinda … →
Veghea mi-a desenat în culori / două păsări fragile. / Una cânta seara pe-un perete … →
Trecu de partea cealaltă a străzii, / broatecii săreau în apă ca o barbă de … →
Femeia-otreapă cărând / Funii de țeste / Coroane. / Se schimbă sensul. / Desenează-mi acele … →