Ion Caraion – Colind – 8
Peste-ntregul cer poemul / Își aprinde Bethleemul. / Prag de prag și pas de pas, … →
Peste-ntregul cer poemul / Își aprinde Bethleemul. / Prag de prag și pas de pas, … →
Amintiri țândărite. Krieg und Kraft. / Începi, din plictiseală, să numeri. / El îi așază … →
În icoanele de sticlă din țara mea / – zgâriat fără vârstă – / ești … →
Nuci sălbatice mirosind a rut / Sexele curgând ca o rășină în șirii / Clopoțeii … →
Niciodată n-am știut cine / mă strigă. Ecoul s-apropia, apoi o lua la fugă / … →
Vegheată de faguri și struguri / Îmi vei pune în mână o viperă / Soarele … →
N-am limpezit nimic / Perpetuă ceață / Și n-a fost lumea mai clară / După … →
Iar omul, un om care umbla în bărbie / (Vorbiți ca niște geamantane. Ce parcă … →
Soarele-i ca un cal, ca o barcă. / De pe mal – / o broască, … →
Lângă oase, haine lângă haine, oale / lângă oale toamnă / O, eterna pulverizare și … →