Ioanid Romanescu – Bătrânii
După-amiază – au adormit bătrânii / în parcuri pe bănci, / vântul le mai fumează … →
După-amiază – au adormit bătrânii / în parcuri pe bănci, / vântul le mai fumează … →
Uriaș îmi apare totul – doar mintea / unui romantic nebun ar putea să-l cuprindă … →
O clipă mâinile ni s-au atins involuntar / – aglomerație de seară, mașinile-s etuve – … →
Pentru că singurătatea mea e mult mai înaltă / decât trupul meu, / nu cred … →
Îi spun și astăzi „Mississippi” / nu pentru că e foarte lungă – / avea … →
Sufletul greu nu avu timp a mai vedea, / cade în vis, cade în cer … →
Țigarea – eterna hrană a așteptării, / mărunta lumină la care se încălzește singurătatea, / … →
Pater noster în creștere, slabule, / căruia îi trimitem incunabule, / azi îți traduc urlând: … →
M-am născut în octombrie patru, / dar figurez în acte născut a doua zi, / … →
Tâmpit de dans, cu părul încleiat și duhnind / de toate scursorile, / ursul visează … →