Ioanid Romanescu – Sărut Mâinile Doamnă, La Revedere Domnule

O clipă mâinile ni s-au atins involuntar
– aglomerație de seară, mașinile-s etuve –
puțin suspect și reciproc ne cerem scuze
doar spre oriunde mersul
ne dă afară ca pe niște rufe.
– Infern! (spuneți dumneavoastră)
–.. (eu nu cunosc tandrețea publică
abia schițez un zâmbet dificil
v-aș spune: sunteți frumoasă ca Franța
la prima republică).
oftați intraductibil – din nou ne privim
din nou prindeți bara cu mâna aceea orange
Eu țin cu spatele aglomerația să respirați
și mă uit ca la Franța adolescentă:
– Excusez-moi si je vous dérange!

Sensul versurilor

O întâlnire scurtă și neașteptată într-un mijloc de transport în comun stârnește emoții și gânduri nostalgice. Protagonistul observă o femeie și o compară cu frumusețea Franței, simțind o conexiune efemeră într-un context urban aglomerat.

Lasă un comentariu