Federico Garcia Lorca – Panorama
Întreaga pădure întunecoasă / e un păianjen imens / ce-i țese o plasă sonoră / … →
Întreaga pădure întunecoasă / e un păianjen imens / ce-i țese o plasă sonoră / … →
Marea n-are portocale, / nici Sevilla iubire. / Oacheșo, ce mai dogoare. / Dă-mi umbrela … →
Ceru-i de cenușă. / Arborii sunt albi, / și-s negri tăciuni / miriștile arse. / … →
Mamă. / Vreau să fiu de argint. / Copile, o să-ți fie prea frig. / … →
Peste portocali / zorii se iveau. / Albine de aur / mierea cătau. / Unde … →
Plopii de argint / se-apleacă deasupra apei; / ei pe toate le știu, dar nu … →
Plopi de argint / se-apleacă spre apă, / pe toate le știu, dar nu vor … →
Doar o lună. / (Argintul viu s-a scurs?) / Nu. / Care băiat și-a aprins … →
Lumina asta, focul devorând risipa. / Aceste peisaje gri ce mă-nconjoară; / Și chinul meu … →
Dacă mor, / lăsați balconul deschis. / Copilul mănâncă portocale. / (Din balconul meu îl … →