Friedrich Holderlin – Drumețul Nocturn
Hu! Ciudatul! Cum urlă, / Cum strigătu-i de frică croncăne. / Strangulare – ha! Ai … →
Hu! Ciudatul! Cum urlă, / Cum strigătu-i de frică croncăne. / Strangulare – ha! Ai … →
Dacă în depărtare, de suntem despărțiți, / Încă eu, încă cunoscut îți sunt, trecutul, / … →
Așa cum oamenii sunt, așa-i și viața, strașnică, / Oamenii adesea sunt naturii domnitori, / … →
Inima nu-mi e sacră, plină-i de mândră viață / De când iubesc? De ce mă … →
Tu, dragă Stella, crezi că mă fericești / Când în vale stau singur și tăcut, … →
Omul, el singur, își alege viața, moarte, / Fără de greș cunoaște-nțelepciune, cugetare, / Și … →
Dacă voi vă uitați prietenii, pe toți, / O, voi cei mulțumiți, jigniți poeții, / … →
Zilele-s deschise, luminate de oameni, de imagini, / Când verdele din depărtări se-arată / Chiar … →
Pentru ce te-ai oprit? Nu-ți mai place acuma, / Ca pe vremuri, să cânți? Și … →
Omul își alege viața, el decide, / De-i liber de erori, cu-nțelepciune, / De amintiri … →