Maria Butaciu – Care Om Își Lasă Satul
Care om își lasă satul / Mânce-l jelea și oftatul, / Să-l mănânce, și nu … →
Care om își lasă satul / Mânce-l jelea și oftatul, / Să-l mănânce, și nu … →
Logodnicul vine-n amurg, / vesele pletele-i curg. / Puneți-mi rochii albastre, flori. / N-auziți pașii … →
Ce luminoasă ești, ziua mea netrăită.. / Nimbul tău după fruntea mea ia măsură. / … →
Cânt ca privighetorile oarbe. / Nu știu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe. / … →
Pe fiecare filă-a vieții mele / E-o lacrimă mai mult lângă surâs; / Dar e-un … →
Fragedă, inima ni s-a frânt. / Prielnici de-acum ne fie / zeii cei blânzi din … →
Inima mi-i pom împovărat / de rodii sângerii; / le-am scuturat, și nu s-au scuturat, … →
Ploaia de primăvară singură, / cu suliță și cu chivără, / a trecut prin pădure … →
Primăvara-n pădure văzui / cum trecea Dumnezeu cu cetele lui, / și-aprindea în fiecare mugur … →
Parcă s-ar fi-nchegat din ceață: șade / bătrâna birjă-n gară și se-aud / locomotive triste-n … →