Costel Zăgan – Decalog în Destrămare
Ajungă-i zilei răutatea ei / și mie fericirea de-a fi trist / nevoie n-am de … →
Ajungă-i zilei răutatea ei / și mie fericirea de-a fi trist / nevoie n-am de … →
Îmi scriu memoriile pe pereții camerei de gardă, / un fel de cai verzi ce … →
Luceafăr nepereche / odată ca-n povești / în noua lume veche / în care carte … →
În ultimul timp / mormăiesc tot mai nemulțumit / silabele tăcerii / de pildă / … →
Măi al dracului român / Cică a ras iarna da’ numai în locurile mai dosnice … →
Și-acum altă nebunie / Nu muncește, cică scrie / Zi ce naiba ești, bărbat / … →
Versu-i ca și vinul, / adevărul curge-n vin. / Niciodată nu-mi fac plinul, / dar … →
Am deschis o floare / la pagina următoare. / Costel Zăgan, Distihuri rebele →
Sunt român dar mă tratez / Domnule e blasfemie / România nu-i o boală / … →
Dostoievski-i exilat. / Doarme-n comedie. / A căzut din cer în pat. / Să se … →