Când în spate stam, spate în spate, în aproape mereu.
Și ne întoarcem doar câte unul. Unul vânt. Unul cuvânt.
Nu reușim să ne vedem, rupți din nevoia de avânt. Tremuri iubito?
Și ne uitam privirile în vitrinele din scuturi și tremur și eu pierdut.
Prea vinovat.
Prea vinovați, ne-am răstignit unul pe trupul celuilalt;
Și ne-am întors eu, stricând jocul ca un prost
Dar parcă tu erai schimbată din haina ce cos.
Căci a trecut atât timp, și nu te mai cunosc.
Și nu mai vreau să mă cunoști.
Și nu mai vreau, să mă cunosc.
Și tu m-ai vrut, dar azi eu iar mă mut,
Căci ne-am avut, dar ne-am pierdut.
Și m-am întors din nou cu spatele
Căci te-ai întors din mine cu păcatele.
Și-am șters.
Și-am mers.
Și te-am iubit cu nedorința mea.
Și totuși, tu mă urmărești și-acum
Și aștepți să mă întorc din drum.
Dar eu la fel ca tine
Sunt tot umbrit de cineva
De cine?
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație destrămată, plină de vinovăție și distanță emoțională. Ambii parteneri se simt pierduți și incapabili să se mai conecteze, ajungând la un punct de ruptură ireversibil.