Oza – Nimeni Nu Mă Iubește

Rup petale în vânt, câte un „te iubesc”, floare cu floare, când, când totul se oprește. „Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește, mă iubește…”.
Mulțumesc demonii mei pentru ura care crește, suflet de clește-aici, nimeni nu mă iubește, nici măcar o floare, când o ating se schimbă-n lumânare, dispare culoare, inima-mi dispare, tumoare din a șaptea cărare, cel gata să care ocară în spinare, de la naștere la dezbinare, am găsit o cale-n doi, nu zăresc iubire-n foi, le zgârii cu penițe moi și-apoi îmi apar moroi, se vară-n iconițe, goi. Soarele îmi râde sloi, nopțile-s coșmaruri noi, apele se fac noroi, visele se scaldă-n soi, eu nu voi tânji să fiu un monstru sacru, sunt monstru acru, undercoverul lui dracu. De mic îi vedeam lu’ Santa gol sacul, acum la sol șpaclul, în dar primesc acul, nu-l aleg să mă catăr pe vreo culme, fericire, începe să mă mire cât de des ajung în fire. Furnici d-alea pășire, pășesc către iubire, haine, lumini cu trupul din tulpini, venin la rădăcini, îmbrac haine de spini, fir-ai a dracu ura dacă-ncerci să ne dezbini! Ne leagă microfonul ca două verighete și două voci cu sete în fruntea altor cete, de peceți fierbinți, tu de pe ce te minți? Că stau cu zimții-n dinți și demoni vin părinți. Au coarne printre sfinți, unde mi-e răspunsul? , un doctor cu bidon ce-mi controlează mie pulsul? E mort, a-ncetat, de mult l-ați retezat, de mulți contestat, un amin și v-am lăsat. Un amic și v-am păstrat, sufletul ca-mi trăiește, universul îmi zâmbește, nimeni nu mă iubește… nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești.
Obosit, casc pe scara luminii de lumini și minuni, nu cred în nimeni, în tine, când îmi spui „te iubesc”, nimeni nu crede-n asta, asta gândesc când casa mi-e castel, uri în care locuiesc, încuiat ca acasă-mi sunt părinți ce-mi țin prin dinți ura și obstacole, standarde și țipete, scurse-mi sunt prin venele, rupte-mi sunt și velele, seci îmi sunt și mările, de-ar fi s-am problemele mai lungi ca și nopțile ce nu le dorm ca un om cu mor în fiecare zi când firul vieții-ntins, mă face vis doar printre vii, când devin străin printre prieteni și tovarăși lași ce nu mai bat la uși, ce cuști mă-nchid în mine? , și ce dureri îmi râd în șoaptă? , tu ce sfoară crezi că mă mai ține? În stânga pieptului pierd, și nu iubire de prin paturi, pierdută prin cearceafuri, rafturi, plină de fețe de demult și de acum, cum sunt, asta primești, privește-mă, iubește-mă încet și taci iubindu-mă, dar dă-mi aripi, ca de dor o să mor, amar, ca o mare plină de lacrimi, Doamne, doare când nimeni nu mă iubește, sunt un simplu om ce crește, peste creștet, îmi cresc creste către stele, stând pe ele, spun că sunt prost că iubesc ce nu trebuie, că sunt bun, că uneori mă răzbun, că plâng un trecut mereu, că ce mere din păcat am mâncat știu doar eu, că-s o za (Oza) și lanțul meu s-a rupt demult. Un morman de zale zarvă-n zile de mormânt de urât, urâți-mă toți, urâților, nu mi-e teamă de nimic, să mor eu singurul nefericit, ofrandă fericirii voastre, fiindcă îmi iubesc aproapele cu frică, cu pleoapele privind, așa iau iadul în dar și vă las raiul și poza mea în care am zâmbit. Să-i spuneți lui Dumnezeu că nimeni nu mă iubește și sunt totuși fericit! Nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nimeni nu mă iubește, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești, nici tu nu mă iubești. Mă iubește, nu mă iubește… „Nimeni nu mă iubește, nu? S-au terminat petalele, ultima ești tu!”