Ovidiu Scridon – Priveliști

Ce-a rămas în urma ei?
Parfumul ostenit de vreme;
Stropi de lumini, foste scântei,
Timpul ce-i dus ar vrea să-l cheme.
Gându-mi ascuns chipul îi poartă,
Scrumul de azi ce-a fost iubire,
Clipa de ieri, chiar dacă-i moartă,
E încă vie-n amintire.
Urme de pași ce-aveau pereche
Se-ascund în cercuri despletite-n dungi,
Îmbrățișarea-mi pare tot mai veche,
Iar nopțile-mi par tot mai lungi.
Și toate rugămințile-n convoi
Nu se-nțeleg prea clar s-o ceară;
N-o va aduce-napoi
Nici zgomotul meu din chitară.
Vis îndrăzneț pierdut în umbră,
Lacrimi ce zac în ochii mei,
Priveliști prin perdeaua sumbră
E ce-a rămas în urma ei.

Sensul versurilor

Piesa exprimă regretul și dorul profund după o iubire pierdută. Naratorul contemplă amintirile rămase, simțind trecerea timpului și imposibilitatea de a readuce trecutul.

Lasă un comentariu