Într-o zi din întâmplare,
Am zărit trecând o floare;
Chipul ei m-a fermecat
Într-un fel foarte ciudat,
Căci din vraja ei divină
Ochii mei n-o să-și revină
Ce m-oi face… nu știu, zau,
Dorul ei mă apasă rău;
S-o găsesc am încercat,
Dar zadarnic am sperat.
De ce oare nu se-arată
Fata asta minunată?
– Doamne, ascultă a mea șoaptă:
Fă s-o mai zăresc o dată!
Să încerc să îi vorbesc
Să-nțeleagă c-o iubesc.
Și dacă nu m-o iubi,
Ca un fum m-oi risipi.
Frunza cade, vântu-adie
Peste-această melodie,
Dar eu n-am să pot uita
Ce privire dulce-avea
Și ea poate n-o să știe
Că mi-a fost dragă și mie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui îndrăgostit care a zărit o fată și este complet fermecat de ea. El își exprimă dorința de a o reîntâlni și teama de a nu fi iubit, fiind dispus să dispară dacă nu îi va fi drag.