Deschid conserva zilelor de luni între televizor și frigider
La ușă am un lanț de slăbiciuni iar lângă pat un ceas cu dinți de fier.
Oricât aș vrea nu pot fugi din viața mea
O mașină enormă mă-nghite cu tot ce visez
Odaia mea se umple cu obiecte reci care fură căldura plăcută din inima mea
Refren:
Lunea tot mereu alerg undeva
Până la urmă cred că-i doar vina mea
Și visez să pot ajunge cândva
La duminica din inima mea!
Legat de libertatea de-a munci mi se preschimbă viața în valoare
Și cumpăr mii de lucruri cenușii, pungi de iluzii oarbe și mâncare.
De ziua mea mă uit în urmă și nu știu ce-aș putea să mai fac să mai spun când e așa de târziu
Iubita mea e doar un simplu manechin și-o iubesc fiindcă tace și râde atât de puțin.
Refren:
Deschid conserva zilelor de luni între televizor și frigider
Legat de lanțul unor vechi minciuni și condamnat și zid și temnicer!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de alienare și captivitate în rutina zilnică, simbolizată de "lunea mecanică". Protagonistul aspiră la o evadare, la o "duminică" interioară, dar se simte prins într-un ciclu vicios al muncii și al consumului.