Din cerul nopții
A căzut o stea,
Să-ți facă loc
Și să ai lumea ta,
O lume mai bună,
În care toți vom fi,
Dar nimeni nu știe
Când ne vom întâlni.
Cândva spuneai
Că n-ai atins o stea,
Acum tot cerul
E de partea ta!
Te-ai înălțat, acum,
La stele!
E trist și, parcă,
Prea devreme!
Ți-ai luat cu tine
Și iubirea ta,
Să-ți fie-alături,
Lângă inima ta!
Toți îngerii v-așteaptă,
Raiul s-a deschis!
Să vă primească pe toți trei,
Parcă-i un vis!
Un vis din care
Noi ne vom trezi,
Dar ce păcat că voi
Nu veți mai fi!
Când focul se stinge,
Totul este trist.
Vom asculta
Un actor grăbit.
Când dorul ne-apasă,
Ne vom aminti
Că steaua ta pe cer
Va străluci!
Cândva spuneai
Că n-ai atins o stea,
Acum tot cerul
E de partea ta!
Te-ai înălțat, acum,
La stele!
E trist și, parcă,
Prea devreme!
Ți-ai luat cu tine
Și iubirea ta,
Să-ți fie-alături,
Lângă inima ta!
Toți îngerii v-așteaptă,
Raiul s-a deschis!
Să vă primească pe toți trei,
Parcă-i un vis!
Un vis din care
Noi ne vom trezi,
Dar ce păcat
Că voi nu veți mai fi!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus Laurei Stoica și celor dragi pierduți. Exprimă tristețea și dorul, dar și credința că aceștia se află acum într-un loc mai bun, vegheați de îngeri.