La răspântia neagră
S-au oprit trei care.
Cei care le mână
Scapără-n amnare.
Unul din ei zice:
– Fost-am la oraș
Să mă judec iară:
Tot eu păgubaș.
Altul: – O făclie
Și-un coșciug am luat:
Mi-a ucis vechilul
Unicul băiat.
Cel din urmă: – Uite,
Mai aveam doi boi;
Pentru bir mi-i vinde
Mâine pe-amândoi.
Din răspântia neagră
Carele-au plecat
Și merg greu, de parcă
Piatră duc în sat.
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții rurale, cu referire la sărăcie, pierderi și injustiție. Trei oameni își împărtășesc necazurile legate de pierderi financiare, moarte și dări grele, subliniind disperarea și povara vieții.