Refren 2x:
Îmi pare rău, dna Jackson, vorbesc serios
Niciodată nu am vrut ca fiica dumneavoastră să plângă
Îmi trilioane de scuze.
Drama copilului meu este că
Mama lui nu mă mai place
Ea se poartă de parcă totul ar fi al ei
Băieții din cartier dau iama în studio
Încercând să mă intimideze
Ea vrea acum și o bucată
Din plăcinta americană
Din care să ia o mușcătură
Aceasta este casa mea
Mă voi deconecta de la cablu
Sting lumina și îi arăt
Că nepoțelul ei este un copil
Și nu un ordin de plată
Eu plătesc pentru școala privată
Pentru chestiile zilnice
Și pentru taxele medicale
O iubesc pe mama ta
Dar vezi tu
Eu nu am fost singurul
Cu care s-a băgat în pat
Acum ea vrea să te ia de la mine
Pornind războiul custodiei
Avocații mei sunt calmi
Ea nu are nicio șansă
Să audă versiunea mea
Avem păreri diferite
Ea gătea peste fript și făcea grătare
Pentru ziua de naștere a copilului meu
Unde nu eram niciodată invitat
În ciuda acestor lucruri
Sunt mereu atent cu ea
Chiar și când pic în dizgrație
Iar tot ce faci tu este
Este s-o aperi pe acea femeie
Ori de câte ori te sun.
Refren:
Eu și fiica ta
avem o relație mai specială
Tu spui că e dragoste de copil
Noi credem că e chiar matură
Sper că tot ce simțim acum
Să fie pentru totdeauna
Poți plănui un mic picnic
Dar nu poți prevedea vremea, dna Jackson
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul naratorului față de mama fostei partenere, dna. Jackson, pentru problemele cauzate. El se simte nedreptățit de atitudinea ei și încearcă să explice perspectiva sa asupra relației cu fiica ei și asupra conflictului legat de custodia copilului.