Baraba.
1. Ai auzit vreodată, prietene, de Mine
Pe când în largul lumii cutreierai semeț,
Pe când cu lănci și scuturi cohortele străine
Te căutau să-ți ceară al vieții tale preț?.
/: Ai auzit vreodată prietene, de Mine
Când floarea tinereții își scutura podoaba?
Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine,
Eu am murit pe cruce în locul tău, Baraba!.. :/.
2. Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna-
Tâlharii cei cu vază cerură pe-tâlhar.
/: Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulțimea oarbă te-ar fi cerut degeaba,
Dar M-am gândit la tine.. privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!.. :/.
3. Te chem și astăzi.. vino și vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi, prin spini și bolovani,
Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii
Și ceru-ntreg te-așteaptă de două mii de ani!.
/: De-ai ști ce neagră noapte și ce adânc fierbinte
Va fi când suferința nu va cunoaște graba,
Vei plânge-ntotdeauna și-ți vei aduce aminte
Că am murit pe cruce în locul tău, Baraba!.. :/
Sensul versurilor
Piesa descrie sacrificiul lui Iisus pentru a-l salva pe Baraba, un tâlhar, de la moarte. Subliniază dragostea și iertarea divină, invitându-l pe Baraba (și pe ascultător) să accepte mântuirea oferită prin sacrificiul Său.