În mână cu lumânare fumegând a venin,
Intru în izba minciunii cu şase degete:
Ia să privesc şi eu la tine, pe îndelete,
Căci va trebui să stau în coşciugul de pin.
Iar ea, de sub laviţă, unde-mi scoate, cuminte,
Ciuperci sărate, marinate,
Iar ea din burice de prunci, răsucite,
Îmi pune fiertură dinainte.
De-oi vrea, zice, aş putea să-ţi mai dau. De-oi.. –
Ei, dar eu nici că suflu, nu-s bucuros.
Zbughi! spre prag, dar, vai, dureros,
Ea mi se-ncleaştă în umăr, trâgându-mă-napoi.
Păduchi şi pustiu e la ea, şoareci şi nici un – pis! –
Semidormitor, semicazarmă, semiînchisoare..
Nu te uita, e gustoasă, gustoasă exotica mâncare..
Căci, cumetre, şi eu sunt la fel, gustoasă. Nimic de zis..
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență macabră într-un loc al minciunii, unde protagonistul este atras și reținut de o entitate misterioasă care oferă o ospitalitate grotescă. Versurile sugerează o confruntare cu aspecte întunecate și dezgustătoare ale existenței, într-un cadru claustrofobic și amenințător.