Stau acum îngândurată,
Într-o casă-ntunecată,
Mica, goală și pustie,
Și visez la ce-o să fie.
Sus pe rafturile goale
Ale mobilei prea vechi,
Poza ta îmi iese-n cale
Și lacrimi îmi curg perechi.
Și bizar îmi apare în minte
Amintiri despre trecut,
Îți văd chipul înainte
Și îmi ceri să te sărut.
Dar acum e prea târziu
Să te-ntorci la mine,
Așa că rea am să fiu
Și-am să fug de tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și regret față de o relație trecută. Naratoarea își amintește de momentele frumoase, dar realizează că este prea târziu pentru o împăcare și decide să meargă mai departe, chiar dacă cu durere.