Stau acum îngândurată,
Într-o casă-ntunecată,
Mica, goală și pustie
Și gândesc la ce-o să fie.
Sus pe rafturile goale,
Ale mobilei prea vechi
Poza ta îmi iese-n cale
Iar lacrimi îmi curg perechi.
Și bizar mi-apar în minte
Amintiri despre trecut,
Îți văd chipul înainte
Și îmi ceri să te sărut.
Dar acum e prea târziu,
Să te-ntorci la mine
Așa că rea am să fiu,
Și-am să fug de tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care se află singură și își amintește cu regret de o relație trecută. Ea realizează că este prea târziu pentru o împăcare și decide să meargă mai departe, chiar dacă acest lucru înseamnă să fie percepută ca fiind rece sau distantă.