Viața mea acum e plină de durere,
Iar dragostea e alinată de tăcere,
Singurătatea mă apasă și mă doare
Căci suferința mea acum este prea mare.
Tristețea mă alină și mă-nvață să trăiesc,
Iar sentimentele nu mă mai lasă să iubesc;
Durerea mea acum este spintecătoare,
Și ea mă-nvață cum să sper în continuare.
Sufletul meu se afundă-n întuneric și-n suspine,
Și nimeni nu e lângă mine să m-aline;
Tristețea mă cuprinde și mă leagă,
Ținându-mă departe de o lume-ntreagă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de durere, singurătate și tristețe. Vorbitorul se simte copleșit de suferință și izolat de lume, căutând totuși o modalitate de a spera în viitor.