Când te-am văzut întâia oară,
Tu mi-ai zâmbit nepăsător,
Și m-ai făcut în acea seară
Să inventez un viitor.
Și m-am gândit mult în acea seară
La zâmbetul tău nepăsător,
M-am gândit mult la-ntâia oară;
Când te-am privit surprinzător.
Și trist ca o plângere-nnecată,
Am stat în noaptea cea târzie,
Am stat în acea noapte întunecată
C-am vrut să-ți scriu o poezie.
Și versuri multe aveam în gând,
Și nu știam cum să le strâng
Căci nu știam cum să le pun,
O poezie să-ți compun.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de nostalgie și dorință ale naratorului, inspirate de o întâlnire inițială cu o persoană specială. Incapacitatea de a exprima aceste sentimente în versuri este o sursă de frustrare și melancolie.