Omy – N-Am Nevoie

N-am nevoie de cuvinte,
Deci las’ să vorbească tablourile de-acum înainte,
N-am nevoie de-amintiri, că văd că-ncep să mă doară,
Că-s bântuit de mine, cel de odinioară,
N-am nevoie de trecut, să-mi amintească de toate,
Când ridurile-s labirintul prin care fug spre moarte,
Absorb durere, ca un pământ secetos,
Că durerea zguduie sufletul meu până la os.
N-am nevoie de ușă la care să bat, că toate sunt închise,
Când crivățul din gândul meu spulberă nămeți de vise,
Greselile promise bucură pe unii,
De-aia prefer să mă ascund, departe de vacarmul lumii.
Mă-ascund într-un tablou pictat din cuvinte,
Să mă poată vedea doar, cine mă simte,
Și nu-mi pot aduce-aminte de nimic, am ochii goi,
Că pacea din sufletul meu, se găsește-ntr-un război.
Se găsește-ntr-un război.
Pacea din sufletul meu, se găsește-ntr-un război.
Și încep, să construiesc încet o altă inimă,
Că acum, nimic nu mai bate-n piept,
Și, încă te aștept să mă scuturi de-anii grei,
Și să-mi pui cerul în orbite să pot vedea stele-n ochii mei!
Și aș vrea atât de mult,
Să te sărut în timpu care deja a trecut.
Să fii lângă mine atunci când am cel mai mult nevoie,
Dar, ce vorbesc eu, că de fapt, n-am nevoie!
N-am nevoie de soartă, să-mi arate drumul.
Când se va apropia iubirea o să-i știu sigur parfumul.
Încă mai simt fumu’ cert,
De când a ars ghețarul, care mi-a crescut în piept.
Nu știu la ce să m-aștept, încotro să mă-ndrept,
De parcă-s fi un vapor, rătăcit în deșert,
Și n-am curajul să iert, dar am curajul să spun
Că n-am nevoie de nimic, dar îmi lipsesc multe acum.
Se găsește-ntr-un război.
Pacea din sufletul meu, se găsește-ntr-un război.