Mi-e dor de mâna ta cuprinsă de mâna mea
De sufletul meu care tresărea când te vedea
Mi-e dor să te văd în brațele mele înapoi
Mi-e dor de copiii ăia doi care eram chiar noi
Suntem în suflete goi, murdari de noroi și reci
Două suflete stinghere ce-s blestemate pe veci
Și chiar de nu mai ești, tot simt că nu-mi e bine
Căci bine poa’ să-mi fie numai alături de tine
Și cine ți-a pavat drumul cu petale?
Cine și-a smuls inima și-a pus-o în palmele tale?
Nu mai există cale să opresc să treacă anii,
Că te văd noaptea în vis și ziua că am vedenii
Și te vreau să vii să mai stăm măcar o oră
Și apoi poți să zbori în lumea care te adoră
Sau mai stai încă o oră, că-mi place să mă joc
Și dacă îngropi sentimente, jur să nu le mai dezgrop.
A fost și vina ta dar am fost și eu de vină
Știi doar că vocea ta e singura ce mă alină
În nopțile cu lună plină, ai fost cerul meu cu stele
Dar acum de le privesc, mă rătăcesc printre ele
Și aș pune înapoi zile în calendar
Mă apasă multe și-s prea grele, nu pot să le mai car
Am sufletul prea amar să mai schițez măcar un zâmbet
Când tot ce mi-a rămas e un gol imens în suflet.
Nu-i vina ta, nu încerca să te scuzi.
Știi, nu-i vina mea, nu încerca să mă acuzi.
Știu că plângi de atunci, încetează, te uzi.
Știi, vreau să te găsesc, nu încerca să te ascunzi.
Nu mă auzi când te strig, nu te văd, nu mă vezi.
Să mă crezi când zic că-mi lipsesc prea mult ochii tăi verzi.
Să nu cedezi, să nu uiți că ții la mine.
Încetează, nu mai plânge, nu-mi face bine.
Am de la tine amintirea, tot ce-a fost.
N-are rost să stai cu gândul la ce n-are rost.
Știu că ai multe probleme, știu, poate prea multe.
M-am rugat la Dumnezeu și mi-a promis, o să te-ajute.
Și sunt prea multe gândurile ce te-apasă.
Aș rupe sufletul din mine ca să vin acasă.
Dar nu mă lasă, pământul e prea greu
Două tone și ceva de pământ pe tronul meu
Aici sunt eu, tu ești departe
Dac-aș putea, îți jur aș da capacul la o parte
Aș alerga spre tine, nu m-ar opri nimic
Dar nu am nicio putere, nu pot să mă ridic
Simt că mă sufoc, am nevoie de noi doi.
Am pe piept poza cu tine, e murdară de noroi
Atâtea ploi, doar eu cu mine
Aș vrea să vin acasă, aș vrea să fiu iar cu tine
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul profund după o despărțire, posibil cauzată de moartea persoanei iubite. Naratorul este copleșit de amintiri și de dorința de a se reîntoarce în trecut, dar se simte captiv și incapabil să depășească pierderea.