Strofa 1:
Ea era, tot ce avea lumea mai bun
În groapa mea de gunoi, era izul de parfum,
Era lacrima de pe obrazul unui înger
Ce mi-a căzut pe buze cu viteza unui fulger.
Ea era, tot ceea ce renegam
Era toți zeii și sfinții în care nu credeam,
Ea era poarta mea către un vis
Și a rămas așa căci lacătul e tot închis.
Ea era mâna, ce-mi mângâia fața
Și praful de pe asfalt ce-mi intra în ochi dimineața,
Ea era umbra unei iubiri perfecte
O cutie a Pandorei plină-ochi cu defecte.
Goală de sentimente ca un criminal în serie
A plecat și mi-a lăsat în suflet doar mizerie
Și-ncepe să mă sperie, un gând nu-mi dă pace deloc
Că-n sufletul ei nu mai ocup nici măcar ultimul loc!
Refren: [x2]
Spune-mi unde e, că nu pot să o găsesc
Hai spune-mi unde e, că aș vrea să îi vorbesc,
Vreau să îi spun că n-a zburat deloc din mintea mea
Și încă o aștept la o cafea..
Strofa 2:
Unde-i acum ea? În brațele altcuiva
Eu rămânând pentru ea, doar o amintire grea,
Doar o piază rea ce rătăcește-n mintea ei
Doar un ciob de stea, spart din universul ei.
Anii grei au trecut și-ncă mai trec
Și oricât aș vrea, mă ține ceva, nu pot să plec,
Nu pot să-mi înec sentimentele-n alcool
Că aș rămâne cu paharul plin dar cu sufletul gol.
Nu joc niciun rol, ci trăiesc asta pe viu
Că ea era și este motivul pentru care scriu
Și n-am de unde să știu cine e ea acum
Dar ea a reușit să scoată din mine tot ce-i mai bun.
Și am rămas acum doar cu regrete
Păstrând-o în tablouri imaginare pe perete,
Acum tot ce vreau e să te scot din mintea mea
Și știi ceva? Am reușit, HAI PA!
Refren: [x2]
Spune-mi unde e, că nu pot să o găsesc
Hai spune-mi unde e, că aș vrea să îi vorbesc,
Vreau să îi spun că n-a zburat deloc din mintea mea
Și încă o aștept la o cafea..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și dorul față de o iubire pierdută. Naratorul își amintește de impactul profund pe care această persoană l-a avut asupra vieții sale, dar se confruntă cu realitatea că ea a plecat și încearcă să o uite, deși cu greu.