[I] De la prima gură de aer
Am simțit că viața doare
Zâmbetele false mi-au lăsat cicatrici de bomfaier pe sufletul ăsta chinuit ca într-un lagăr de concentrare
De-aia când simt că nu mai pot îi dau mai tare
Ce pot să fac, că nu mai pot
Când viața mă f**e, nu mai suport
Că trupul e viu, sufletul mort, m-am săturat să fiu robot
Cât mai rezist, chiar nu mai știu că am zâmbetul trist, sufletul pustiu
Storc
Durere din pix, că de-o vreme nu simt că trăiesc, doar exist
Inima mea te arde și se chinuie să simtă cel mai prost om pe care îl cunosc
Îl văd dimineața în oglindă, tremură inima până la os
Se zguduie, e cutremur în mine, e haos în sufletul ăsta
Se dărâmă tot și rămân doar ruine
Mi-e sete de tine, mi-e foame de noi
Trecutul mă bântuie ca un strigoi
Mi-am ridicat sufletul și-apoi
L-am alungat între demonii goi
Am inima sloi,
Pe față noroi,
Bântui de unul singur pe alei, dar stai
Nu sunt singur, sunt înconjurat de demonii mei.
Refren:
Mi-am privit demonii în ochi și pe loc am orbit
Mi-am lăsat zâmbetul să curgă pe o lamă de cuțit
Și strig
Mă agit, zâmbesc, vomit
Când tot ce am iubit în mine de mult a putrezit. X2
[II] Mi-e teamă de ziua când voi fi scos din lumea mea de cuvinte
Voi valsa în pașii morții cu timpul printre morminte
Mă voi închide în mine
Voi înghiți cheia
Că omul nu se-mpacă cu moartea, se-mpacă doar cu ideea
Amintirile mele am să le pun pe rând în ramă
Să rămân singur cu mine dar sincer îmi este teamă de mine
C-aș putea să mă rănesc în orice secundă
Căci deși mă știu pe de rost, nu mă cunosc nici 1% (la sută)
Am pe inimă cusută cu secunde o rană
În ea, moartea se-ascunde și mi-e al dracului de teamă că sicriul meu va avea capacul pe veci închis
Voi trăi o eternitate, un somn fără de vis
Mi-e teamă că o dată cu tine, a murit ceva în mine
Visele putrezite cu tine, mi le-am scos prin retine
Mi-am făcut lobotomie să te-ngrop în al uitării mormânt
Dar din păcate am uitat și cine sunt.
Refren:
Mi-am privit demonii în ochi și pe loc am orbit
Mi-am lăsat zâmbetul să curgă pe o lamă de cuțit
Și strig
Mă agit, zâmbesc, vomit
Când tot ce am iubit în mine de mult a putrezit. X2
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de depresie și suferință, cauzată de traumele trecutului și de lupta cu demonii interiori. Naratorul se simte pierdut, bântuit de amintiri și incapabil să găsească pacea.