Vreau și eu un săpun de lux și o sfoară
Săpunul să îl dau jegoșilor de pomană
Iar sfoara să o dau aiurea prin țară.
Un lucru e clar, diminețile trebuie interzise
Iar am căzut din pat, prea ars filamentul iar mi-a cedat
Dacă mai e cineva viu p-afară.
Îmi doresc din suflet un săpun de lux și o sfoară
Mai am nevoie și de un scaun banal
O dată pe zi se spune că așa e normal.
Vreau și eu un săpun de lux și o sfoară
Săpunul să îl dau jegoșilor de pomană
Iar sfoara să o dau aiurea prin țară.
Încă un lucru e clar, eforturile mele sunt în zadar
Am renunțat de mult să-mi revin
Mai bine mă ocup de încă o sticlă de vin.
Dacă mai e cineva viu p-afară
Îmi doresc din suflet un săpun de lux și o sfoară
Mai am nevoie și de un scaun banal
O dată pe zi se spune că așa e normal.
Da’ vreau și eu un săpun de lux și o sfoară
Vreau și eu un săpun de lux și o sfoară
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de depresie și deznădejde, accentuate de anotimpurile toamna și iarna. Protagonistul se gândește la sinucidere ca la o evadare, dar în cele din urmă alege să se refugieze în alcool.