Atât de rece-i totul, nu-i nimic să mă surprindă
Am început să văd chestii, câteodată și-n oglindă
Timpul mă schimbă și nu pot să dau nimic la schimb
Când vreau să retrăiesc ceva ce-aș vrea să schimb
Nu vreau să-ți povestesc nimic, doar îți zic din timp
Credeam că ești o floare rară, dar rapid te-ai ofilit
Asta mă seacă, unde vrei să ajungi?
Răutatea-i un fel de suflu al tău! Ce suflet să mai alungi?
E același film într-un diapozitiv stricat
Voiam să găsesc totul, vai și cât am căutat
Și-ai încercat să calci pe tot ce-i bun din mine
Și-ai învățat că nu-i prea bine
Să-mi descoperi răutatea
Când ai început să simți mâhnire
Și asta ca știre, caz că n-o știi p-asta
Am vrut lumină în inimă, treptat mi-ai îngustat fereastra
Caut soarele prin furtună
Căci mă feream de șerpi în timp ce io-i țineam de mână
Nu e totul cum pare, dar par să fie
Sute motive să nu mai vreau asta pe vecie
Am revenit de prin tărâmul viselor
Acolo unde totul e perfect prin prisma premiselor
Unde era totul altfel, marea amăgire
Realitatea asta îmi provoacă nostalgie
Tot ce-a plecat din călimară pe coală-i făcut să doară
Dar ca orice lucru, știi.. o să dispară
Acum e totul clar odiseii în foi din plic
Ce-ncep cu un „ești totul” până la „nu-nsemni nimic”.
Până la „nu-nsemni nimic”!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dezamăgire și nostalgie față de o relație trecută. Vorbitorul reflectă asupra trădării și a pierderii inocenței, căutând lumina într-un prezent întunecat.