Strofa I:
Sătul de-aceleași răspunsuri, vreau alte întrebări
Un bețiv acceptă dependența doar departe de bar
Mă zbat să-nțeleg cine sunt, care e sursa
Și cum m-apropii mai mult, apare iar scuza
Fugim mereu de răspunderi ca atleții
Și ne apărăm ineptiile oriunde, ca adepții
Capul funcționează după cum îl dresezi
Dacă-l lăsăm să facă ce vrea, devine un cumul de stres
Și-i atât de ușor să fie greu, omul se-ascunde, ezită
Bagajul emoțional conține atât de multe reziduuri
Avem nevoie de el, cum unui fumător îi trebuie fumu’
Am 99 de gânduri, dar al meu nu e unu’!
Am un nod în gât ca sinucigașii
Pune picioru-n prag, până ți se strică adidașii
Că sunt atâtea uși incise, mentale și spirituale
Piesele de pe-albumele mele sunt cher, așa că ya-le!.
Refren (Jurjak) :
Când trebuie să alegi între bine și rău
Strânge în tine, și se-ntoarce-un ecou
Și vrei să plângi, dar nu mai ai lacrimi
Trebuie să fugi printre brazi, printre patimi.
Strofa II:
Mesaju-i chintesențial
Trăiește-ți viața e un pleonasm, ca un Carrefour în intersecție
Mai tot ce scriu eu e o introspecție
Și amuzant, și trist, ca un comisar bătrân, când intră-n secție
Circa-i circ de la-nființare
Și-abia de circa 2-3 ani sunt atent la fiecare înștiințare
Capu-i plin de prieteni falși
Găsești de toate, când încerci să-ncepi să te apuci să te lași
Care e șmenu’?
Când n-ai jucat
Niciodată cu adevărat
Nu știi cât de mare e terenu’!
Să fii tu e un sport extrem
De-asta avem câte-o mască-n cască, pe care-o tot testăm…
Departe de-a fi aproape de perfecțiune
Societatea nu va accepta niciodată defecțiunea
În plină evoluție, ego-ul nu poate fi protejat
Ne e frică de roboți, să nu se afle că așa eram toți deja….
Refren
Sensul versurilor
Piesa explorează introspecția și lupta cu sinele într-o societate imperfectă. Artistul reflectă asupra dependențelor, a presiunilor sociale și a căutării autenticității.