Omu Gnom feat Bean – De Unde Atâta Tristețe?

De unde atâta tristețe?
Când abia suntem în plină tinerețe..
De unde atâta tristețe?
Ceva nu se leagă, în fine, cred că e și de la mine.. (x2)

Bean:
Trist dimineață, trist seara, trist la prânz, trist încă o dată, iară
Trist o ard în casă, mă duc la pâine, trist îmi fac o viață, îmi fac un mâine
Trist îmi fac iubită, și ea e foarte tristă, și dac-o vezi poate părea fire optimistă
Trist e orașul, tristă este țara, tristă-i toamna, ca și primăvara
În trafic toți sunt triști, în metrou la fel,
Ne uităm unul la altul și copiii au model
De urmat, feelingoși ca un aparat,
Unii cred că starea naturală e să fii supărat
Și când vine-acel sentiment nedorit, nu-l lua tot timpul în serios, trebuie să stai liniștit
Ne place să ne plângem de milă, notează,
Ca să știi cum să te porți când mintea ta exagerează. (x2)

De unde atâta tristețe?
Când abia suntem în plină tinerețe..
De unde atâta tristețe?
Ceva nu se leagă, în fine, cred că e și de la mine.. (x2)

Omu Gnom:
Printre rețete de țepe majoritatea se-neacă în decepții, tristețea-i o modă la modă, fără excepții
De ce-o ții afișată de acasă până la recepții? Când n-o ai, de ce ții, viața chiar așa de rece-o fi?
Inutil scufundat în adânc de stimul tip ultimul hal în ultimul timp,
Un fel de ultimul val din ultimul trip, un fel de ultimul hal din ultimul trip
Altă latură cu lacăt la gură, închis în gânduri, neagă natura, pleacă latură, frânt înfrânt în frânturi
În treacăt ai vrea turaj, încearcă la anturaj, dar toți
Sunt xeroxați în rânduri, visează la patru scânduri.
Își ia curaj, îl seacă dantura, strânge din dinți, gata cu mascarada, azi e primul pas
Prezentul a trecut, viitorul e pe hol, pe hol retras,
Lasă-te liber, caută-ți menirea salvează omenirea
Au zis la meteo că vin vremuri grele,
Ai noștri-ș pun haina cu probleme din vreme
Bombardați încontinuu cu informații viclene, au speranța înghesuită într-un colț uitat de vreme
Dar până când? De ce ? De la ce? Pentru ce? Îi văd plini de draci, supărați pe pace
Dar când un zâmbet sincer îngheață orice ac, și-un te iubesc te susține la înălțime când toate cad
Încerc să creez o portiță în gardul ăsta conștient, să-ți arăt că ai suflet, să-l descoperi eficient
S-ajungi să-ți controlezi mintea și gândul, să reuşești să-ți ordonezi tristețea, să știe rândul
Să ai încredere, uite, culoarea-i plină de culoare, rând pe rând un alt nivel de trezire,
Lasă muzica să te vindece blând, și ai răbdare, fii mai bun, și nu uita că doar tu ești prietenul tău cel mai bun, oricum..

De unde atâta tristețe?
Când abia suntem în plină tinerețe..
De unde atâta tristețe?
Ceva nu se leagă, în fine, cred că e și de la mine.. (x2)