După-o noapte rece
un cer fără stele
Urmează prima zi
din restul vieții mele
Lacrimile tale grele
Ce se cern prin gene
Îmi cer parcă să rămân
Dar nu mai am vreme.
Am să plec o vreme
O să mă-ntorc, nu te teme
N-am să uit că sângele tău
Îmi curge-n vene.
Am crescut ca mulți alții
Într-un bloc murdar
lângă un calorifer rece
Cu ochii pe contor.
Toate trec
(așa se spune)
dar nimic nu trece fără să lase urme.
Pe bune.
Fă bine
alege-ți din timp drumul
Timpul se scurge printre degete
Strânge pumnu’
Totuși sper.
Să fiu liber, cer.
Nu vreau să mai văd același raft gol în frigider
E ultimul meu tren
Știi că îl aștept de mult
Îți promit de pe-acum
Jur că o să te sun.
Acum plec
Trag ușa după mine
Abia aștept
Să ne vedem cu bine
Pășesc încet
în roua dimineții
Fără bilet, stau ascuns în trenul vieții.
E ciudat să spun asta
E nedrept că plec
Dar e dreptul meu
Să-mi fac un rost
Să-ncerc
Să aleg un drum mai bun
Am mai greșit
Nu neg
Aici n-ai cu ce să te alegi
Sper că mă-nțelegi
E o țară de c***t
Scuză-mi limbaju’
Dar și ăștia ca și comuniștii
Ne-au dat dracu’
Până acum
Toți și-au ridicat vile
Și omul de rând se luptă pt banii de întreținere cu zilele.
Nu vreau să mă obișnuiesc cu asta
De ce își bat joc de viața mea
Îmi dau ei alta? hmm?
Confort NU
Bani NU
Speranțe mici
Am șpe mii de motive să zbor de-aici
Ce zici?
Aici simțim ca o povară grea de mici
Acea mână-n spate ce nu te lasă să te ridici
Știu că am puțini prieteni
dar îi am de-o viață
Spune-le te rog și lor c-o să-mi lipsească.
Acum plec
Trag ușa după mine
Abia aștept
Să ne vedem cu bine
Pășesc încet în roua dimineții
Fără bilet
stau ascuns în trenul vieții
Sensul versurilor
Piesa descrie dorința de a scăpa dintr-un mediu sufocant și lipsit de oportunități. Protagonistul pleacă cu ultimul tren, lăsând în urmă o viață grea, dar cu speranța unui viitor mai bun, amintindu-și de cei dragi.