Spune-mi ce faci când nu știi încotro să te duci.
Spune-mi ce faci când pereții te strâng și sunt mulți.
Ții visele tale.
În palmele tale.
Spune-mi ce faci când trebuie s-o iei iar de la capăt.
Singur.
Nu-i nimic politic că-s sătul și eu.
Am scris atât de ușor de cât ne e de greu.
Acum ridic paharu’, soare-afară, nu m-ascund.
Chiar dacă pe dinăuntru am sufletul rupt.
Am prieteni mulți de când umblam desculți.
Am adormit copii și ne-am trezit adulți.
Mulți uită.
Dar dacă lumea e perfidă.
Ciocnesc un pahar cu omul din oglindă.
Pun cheia la gât.
Mă-ntorc în timp ca să.
Stau încă o dată cu familia mea la masă.
Și singur pot.
Și sigur pot.
Să găsesc singurătății antidot.
Unde să te-ascunzi, oricum o să te prindă.
Viață-i ușoară rău.
Zici că are cont pe Tinder.
Lumea s-a schimbat și încă se mai schimbă.
Prieteni vechi, parcă-mi vorbesc în altă limbă.
Spune-mi ce faci când nu știi încotro să te duci.
Spune-mi ce faci când pereții te strâng și sunt mulți.
Ții visele tale.
În palmele tale.
Spune-mi ce faci când trebuie s-o iei iar de la capăt.
Singur.
Te pui pe picioare că nu-i pură-ntâmplare.
Fii tare.
Viața te pune la-ncercare.
Acum e vorba despre mine și despre noi.
Sunt egoist exact ca și voi.
Eu sunt doar defect.
Unii mă cred incorect.
Dar sunt incorect că spun ceea ce cred.
Drumul e lung, confuz, mă amuz, mă scuzi.
Orice apus grăbit îl refuz, m-am dus.
Mai departe țintesc aceeași cale.
Unde visele tale sunt în palmele tale.
Sunt atâtea stele căzătoare (da, da, da).
Chipuri, se pare, încearcă să ne separe.
Și dacă ți se pare pură nebunie.
Eu tot am să-mi iau o felie de Românie.
Sunt mulți care-ți vor binele.
Ce ironie.
Așa e-n viață.
Cui plac eu nu-mi place mie.
Spune-mi ce faci când nu te mai vrea nimeni.
Și rămâi singur cu tine.
Rămâi tu, singur cu tine.
Spune-mi ce faci când nu te mai vrea nimeni.
Spune-mi ce faci când nu știi încotro să te duci.
Spune-mi ce faci când pereții te strâng și sunt mulți.
Ții visele tale.
În palmele tale.
Spune-mi ce faci când trebuie s-o iei iar de la capăt.
Singur
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de singurătate, reflecția asupra vieții și încercările de a găsi un sens în mijlocul dificultăților. Vorbește despre importanța prietenilor, a familiei și despre găsirea unui antidot pentru singurătate. Încurajează la perseverență și la acceptarea de sine.