Omul e slobod dacă-ndură chinuri, și-n adânc de mare
Stropii-n temnicioara scoicii schimbă-n mărgăritare,
Dacă-avere nu-ți rămâne, capu-ți va rămâne avere:
Cupa chiar de se golește, iar ți-o umpli, după vrere.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre libertatea interioară care se găsește chiar și în suferință. Sugerează că, prin perseverență și transformarea greutăților, omul își poate găsi valoarea și resursele interioare.
