În lupta vieții, fericiți acei
Ce se cred înțelepți și săraci cu duhul.
Am vrut taina luminii s-o aflu, dar văzduhul
M-a-nvăluit cu noapte, cu necuprinsul ei…
Și în singurătatea-mi cu gust amar de tină,
Invidiez pe orbii ce nu știu de lumină.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de căutarea înțelepciunii și a luminii în viață. Naratorul, copleșit de singurătate și întuneric, ajunge să invidieze ignoranța celor care nu au cunoscut niciodată lumina, sugerând că uneori cunoașterea poate aduce mai multă durere decât fericire.