Ai plămădit în mine un amalgam ciudat.
Mii de-ntâmplări bizare în sufletu-mi se-ațin.
Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat,
Mai bun de-atâta, cum pot eu să devin?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de confuzie și transformare interioară, sugerând că protagonistul se simte modelat de circumstanțe neobișnuite. El se întreabă cum poate evolua pozitiv având în vedere acest "tipar" impus.