Io-s floare mehedințeană
Cu soarele lângă geană
Crescută-n munte-n poiană
Poiana la furca Cernii
Nana al meu cu ochii negri
El ochi negri, eu căprui
Sui nana la munte, sui
Că-i leagănul dorului
Pe brațele știu eu cui.
Nană vino-n deal la clăi
De ți-e dor de ochii mei
Timpul n-așteaptă să-i iei
Dragostea nu-i veșnicie
Vino cât o fi să fie
Iubitu-i la vremea lui
Cum e glasul cucului
Cântă frumos prin pădure
Când tace, tăcut rămâne.
Doamne de dor să nu zac
Câte rugăciuni să fac
Să trăiesc cu cin’ mi-e drag
Numai prin codru să fiu,
De nimic să nu mai știu
Să dorm fără căpătâi,
Pe brațele știu eu cui
Dormire-ai lume ca mine,
Legănată de iubire
În mijlocul codrului,
Că nu spune nimănui
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și legătura cu natura și cu persoana iubită. Vorbește despre efemeritatea timpului și importanța trăirii iubirii la vremea ei, într-un cadru natural idilic.