Azi las în urmă ce-am iubit
Și sufletul mi-e pustiit
Nu mai au rost păreri de rău
Acela nu e drumul meu
Las nopțile în care am plâns
Și zilele în care am râs
Las tot ce-i bun și tot ce-i rău
Păstrez sărac sufletul meu.
Te port în inimă și-n gând
Dar nu mă mai întorc nicicând
De-acum înainte drumul meu
Nu se întâlnește cu al tău
Cât a fost bine și-am iubit
Ai zis că nu ești fericit
Rămâi cu dragostile tale
Și uită cântecele mele.
Să nu m-aștepți că nu mă-ntorc
Chiar dac-ar fi să mor de tot
Să nu-mi strigi numele vreodată
Eu am ales o altă soartă
Las dragostea de alta
Și-o iau pe-o cale neumblată
De mi-o fi bine, mi-o fi rău
Ma știe numai Dumnezeu
Las nopțile în care am plâns
Și zilele în care am râs
Las tot ce-i bun și tot ce-i rău
Păstrez sărac sufletul meu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire dureroasă și decizia de a merge mai departe, lăsând în urmă amintiri și sentimente. Vorbitorul își asumă alegerea de a urma un nou drum, chiar dacă acesta este incert, și își găsește alinarea în credință.