Olga Verbitchi – Prietena Ta

Eram în fiecare piesă de la radio
Cum de la „pentru totdeauna” s-a ajuns la „adio”?
Zilele și nopțile se împleteau demult
Dar toate-au timpul lor și al nostru a trecut.
Noi credeam c-o să fie-așa mereu
Că ploi nu vin unde suntem tu și eu
Dar atunci inima ta bătea-n a mea
Pe atunci eu eram singura.
Dar acum sunt prietena, prietena, prietena
Cu prietena ta, cu prietena ta
Acum sunt prietena, prietena, prietena
Cu prietena ta, cu prietena ta.
E incredibil cum sufletele ni s-au înstrăinat
Faptul că ne-am îndepărtat e chiar un pic ciudat
Când ne vedem, ocazional, ne îmbrățișăm
Stângaci ca într-un joc unde nu trișăm.
Dar acum sunt prietena, prietena, prietena
Cu prietena ta, cu prietena ta
Acum sunt prietena, prietena, prietena
Cu prietena ta, cu prietena ta.
Ea nu știe deloc ce-a fost
Cum ne-am iubit noi doi pe de rost
Undeva, cândva, cumva.
Ea nu știe deloc ce-a fost
Cum ne-am iubit noi doi pe de rost
Undeva, cândva, cumva.
Dar acum sunt prietena, prietena, prietena
Cu prietena ta, cu prietena ta
Acum sunt prietena, prietena, prietena
Cu prietena ta, cu prietena ta