Singurătate, nu te mai saturi
Să mă privești în ochi, de ce nu-l iubești pe altul?
Eu te-nțeleg, te atașezi rapid de oameni
Da’ nu-mi oferi ce vreau, prefer iubirea unei doamne
Zâmbetul toamnei, căldura verii
Mirosul primăverii și chipul frumos al iernii
Să nu mă judeci, ești atât de frumoasă
Dar nu mai vreau s-avem o relație serioasă
Eu vreau o casă, doi copii și-o nevastă
Singurătate, te rog, nu mai fi geloasă
Lasă-mă-n pace, iubește pe oricine
Am doar o rugăminte: nu mă iubi pe mine!
Ce-a fost, a fost. Lasă-mă să respir
Amintiri cu tine, m-am săturat să le-nșir
Ce-a fost, a fost. Lasă-mă să respir
Amintiri cu tine, m-am săturat să le-nșir
M-am săturat, să mă ții noaptea treaz
Cu greu să ațipesc, da’ nu mai mult de-un ceas
Am început, să urăsc al tău glas
Îl tot aud în timpan, la fiecare pas
Și zic „pas”, când vrei să mă săruți
Fiindcă buzele tale îmi fac nopțile mai lungi
Și știu că-s dulci, trecutul e de vină
Nu vreau să le mai simt, pleacă ispită fină
Pleacă departe, nu te uita în spate
Ai viitoru-n față, deschide-o nouă carte
Și poate, poate-ți va fi mai bine
La brațu’ altuia, stând departe de mine
Să crezi în tine, să nu-ți omori speranța
O să-nțelegi într-un final cât de frumoasă-i viața
Și cu asta. Închei, singurătate
Rămas bun, ne vedem după moarte
Și cu asta. Închei, singurătate
Rămas bun, ne vedem după moarte
Și cu asta. Închei, singurătate
Rămas bun, ne vedem după moarte
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a scăpa de singurătate, personificată ca o prezență sufocantă. Vorbitorul își dorește o relație normală și o viață împlinită, respingând atracția dulce-amară a singurătății.
